[Versuri „Valuri”]

[Partea I]

[Intro]
A-ha

[Strofă]
În toată țara asta nu-i un singur om liber
Pe destinul lui, lângă conștiința clipei
Încerc să fiu specific, că dorința mă cuprinde
Și când nu le îndeplinesc, stau cu ele îngrămădite
Un fel de fake love, distilat continuu
În lipsa unui referențial palpabil de mulțime
Ai crede că-n jur e doar jeg și prostie
Când, la bază, e nevoia de jaf și hoție
Dacă-i lași o secundă, o să-ți ia totul
Literalmente: repertoriul, tonul, fontul
Listerine și isterii, în fiecare zi cе toarnă
Coniac și conformism, în fiecare Nietzschе
E contactul concret cu compromisul
Societatea-i individ, individul, contradicții
Trăiesc înconjurat de toate astea și mă doare
Cât de falimentar e visul de maximizare
Aș vrea să-ți spun prin ce trec, dar mă detest
Și mai mult atunci când mă lamentez
Și fug de chestiile astea, ar trebui să le spun
Să le asculte ipocriții care n-au fost de acord
Văd doar o farsă jucată, la ton de actori
Îngroziți de ce nu au, nu poți să-i iei în serios
E doar un neam de trădători, sunt sătul de impostori
Puteți să sugeți pula toți, nu e pe calculator
Nu e niciun interes pentru niciun național
Când omul e condiționat să fie irațional
Și cel mai nebun dintre voi era normal
Vă dau direct spermatofite, ca un anason stelat
Uroboros sentimental, devorează în zig-zag
Raționamentul circular, și e fix accidental
Cum apucătura lui e un dezastru cultural
Dau non-stop când demonicul e metodic
Într-un sat electronic, plin de șoareci și fantome
Sistem de zdrențe pe distinse liste
Când scopul și mijloacele identice sunt filme
Eu reprezint clasa conștiinței
Tu vrei să ții speechuri și rămâi fără cuvinte
Ce faci tu sună ca un Xerox
Un exchange neverosimil, suma ta e zero
Copiii n-au nimic, încă sunt nefericiți
Culoarea pielii lor e gri, ca o husă de mobil
Alb-negru ca Will Smith, copii de securiști
În techno-feudalism, eh
Mai degrabă a mâncat fasole cu orez
Ca un om adevărat, non-obiectificat
Rămâi fără oxigen
Ca un Jean Michel Jarre second-hand
E un joc de șah și te bați zilnic cu tot ce faci
E pif și paf, destin zimțat
Orcii n-au apreciat, căutau mesaj
Roșu, galben și albastru nu e un steag, e un bandaj
E capul ce se pleacă
Și a lăsat aici o mie de ani de labă
Din ea se nasc falsele valori
E greu să ai drumul tău, când ești în calea tuturor
[Partea II]

[Strofă]
Omul din casă are un cal care moare
Pământul e plat, nu vezi cum stai în picioare
Mă bronzez la lună și explozii solare
Pe o rocă plină de apă, care are gust de sare