Daca te poti stapani cand norodul din jur se framanta
Brav infruntand insolentul repros cu liniste sfanta
Daca-ti pastrezi in virtute credinta si inca alegi sfiala
Cand se-ndoieste de tine multimea si ierti indoiala

Daca astepti cu nadejde si nu te rapune asteptarea

Daca minciunii, stapana pe lume, ii spulberi chemarea
Daca asaltul maniei te lasa senin fara ura
Daca pasesti peste dorul de-a fi cel dintai, cu masura

Daca te leagana visul dar starui stapan peste vise
Daca din ganduri marete renunti sa-ti faci teluri precise
Daca triumful, izvor de ispite si cruntul dezastru
Nu-s pentru tine oprelisti nici vasle in drumul spre astru

Daca suporti sa auzi despre spusele tale cinstite
Ganduri viclene, scornite de veri pentru toate smintite
Daca din opera ta s-au ales doar lumine si spatii
Singur cu ? stricate de poti so refaci in fundatii

Daca pierzand intr-o clipa de risc pe o sansa avutul
Pot sa incep de la capat uitand in tacere trecutul
Ferm adunand cu rabdare intregul pe lunga durata
Fara sa sufli o vorba de pierderea grea indurata
Daca superb din dorinta fortezi cand iti vine sorocul
Inima capata taria si-atampere jocul
Gol de puterea vietii, urmandu-ti destinul spre tinte
Tare, cu vrerea din tine ce-ti spune: \"mereu inainte\"

Daca multimilor poti sa vorbesti cu deprinderi elegale
Daca constant iti pastrezi modestia si-n cercuri regale
Daca esti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire
Daca pe toti ii stimezi indeajuns, insa nu peste fire

Daca momentul cumplit al prapadului crancen si mare
Calm vei putea sa-l asemeni dintr-un minut oarecare
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stapanita de tine
Tu peste toti vei razbate. Un om al puterii depline