[Strofa 1]
Pădurea se-nfioară
Un pieptene uriaș trecut prin vânt
Inconștient
Într-un covor de frunze
M-abandonez și mă afund
Am părăsit orașul
Pentru un vis de lemn și de pământ
Stelele pe cer
Iubito, pune masa
Lumina lunii să ne spele blând

[Strofa 2]
Atent ascult furnicile
Și-nvăț cum e să ai un vis comun
Cu alte mii și mii
Am părăsit orașul
Blestemul viselor ce stau la rând
Am părăsit orașul
Blestemul viselor ce stau la rând

[Strofa 3]
Departe, departe
Cine sunt cu-adevărat citesc în lemn și-n fum (Departe)
Pădurea îmi e casă acum, învăț să îmi fac drum (Departe)
Primesc botezul fiarelor în nopțile târzii (Departe)
Iubire este când asculți furnicile cum plâng (Departe)
Iubire este când asculți
Asculți furnicile cum plâng
Iubire este când asculți
[Outro]
Natura e un adevăr
În care mă voi scufunda etern
Adevăr de lemn
Într-un covor de frunze
Am să-mi îngrop rămășițele
Dintr-un covor de frunze
Am să renasc acum